Pentru ca…filme

Astăzi, 21 martie, este ziua internațională a poeziei. Frumos! Dar oare își mai are locul o astfel de zi în timeline-ul vremurilor noastre? Mai cumpărăm cărți de poezie, mai citim poezii? De compus cred că e prea mult spus. Mi se pare că până și epoca “românul e poet” e eclipsată acum de epoca lui “care este” sau “pentru că…filme”. Mi se pare cumva normal ca într-o zi internațională a poeziei să stăm puțin și să ne întrebăm de ce adoptăm sintagme lingvistice greșite și ne mândrim cu asta? Eu am găsit un top 5 explicații:

1. Pentru că ne place “să fim la modă” în toate aspectele.
2. Pentru că o astfel de poezie strânge mai multe likes și e un adevărat viral
3. Pentru că ni se pare că suntem mai interesanți și scoare în evidență de fapt inteligența și umorul fin
4. Pentru că ludicul e în noi la orice vărstă
5. Pentru că ne place să uităm că suntem oameni responsabili și lăsăm copilul din noi să mai iasă la iveală și să stâlcească cuvintele din când în când.

Totul ar fi acceptabil sub lumina punctelor 4 și 5, dar ce ne facem când uităm că totul a început ca un joc asumat de copii și le folosim apoi fără a mai face diferența între ce ar trebui să fie zis și care este?1467189_10152370917482625_824956572_n

Advertisements

Les dessous d’une polemique

Doua prietene in metrou:

“Ce filme ai mai vazut in ultima vreme?

–    Nu prea am mai vazut nimic, nu am televizor si pe laptop nu vreau sa mai intru dupa o zi intreaga de stat cu ochii in calculator. Prefer sa citesc.

–    Aaa, eu am terminat toate sezoanele din House si Grey’s Anatomy si as vrea sa ma mai uit la filme artistice, fac o pauza de la seriale.

–    Nu vrei sa citesti o carte. Am una la mine.

–    Nuu, ca nu am cand”

Am ascultat discutia lor si apoi mi-a incoltit in minte intrebarea: Cartile dainuie mai mult decat filmele?

Personal, tin partea cartilor. Percep cititul ca pe un proves individual si filmul un proces colectiv, pentru ca imi place sa il vad un film cu cineva, nu singura.

As reciti din scoarta in scoarta unele carti, la anumite intervale de timp si m-ar surprinde de fiecare data ca pe un alt om. M-as apleca mai mult asupra unor fraze, stari pe care la citirea anterioara nu le sesizasem.

Filmul parca ma gaseste mereu acelasi om, mi se pare ca atat eu, cat si actorii suntem la fel, nu am  evoluat, am ramas pe aceeasi scena pe care regizorul si-a dorit sa fim.

Cartile imi deschid ferestrele imaginatiei, are loc o incluziune totala a mea, ca cititor, in firul epic, pe cand in film sunt un observator, fin, critic, amuzat, dar un observator.

ImagePrefer magia si LIVE-ul cartilor.